Romanul lui Paulo Coelho nu este numai o poveste despre
iubire și inițiere. Cartea ne arată că și alte culte, cum ar fi Wicca (o simplă
vrăjitoare), ar fi de folos. Tot ce ne înconjoară înseamnă Dumnezeu, un
Dumnezeu ce ține în palme tot. Oamenii s-au împărțit în mai multe religii, dar
asta este strict problema lor.
Azi, când aceste practici nu sunt privite cu ochi buni, de
pildă, eu, până să citesc acest roman, nu credeam în vrăjitorie, dar se pare că
m-am înșelat.
Bine, acum, realist gândind, nu știu cât este invenție sau
cât este inspirație dintr-un fapt real din partea lui Coelho, subliniind divinitatea
în carte, dar mă gândesc că romanul a avut un punct de plecare.
Țin să precizez că romanul este plin de înțelesuri
motivaționale.
„- Ai lăsa tot ce ai învățat până atunci, toate
avantajele și toate misterele pe care lumea magiei ți le poate oferi, pentru a
rămâne cu bărbatul vieții tale?”
- Eu aș renunța, spuse în sfârșit.”
Astfel răspunse Brida la întrebarea Magului, de altfel, cel
care îi va fi și maestru.
Brida este o tânără de 21 de ani, din Irlanda, ce simte că
are un Dar, drept pentru care îl caută pe Mag, nimeni altul decât cel mai mare maestru
în vrajitorie, și îi cere să o învețe. El o trimite la Wicca, o femeie ce îl va iniția
pe tânărul nostru personaj în tainele vrăjitoriei... și nu numai.
Am găsit un citat
care sună cam așa:
„Reușește să înțelegi lucrurile simple numai după
ce te încurci cu cele complicate.”
La întrebarea din
partea Wiccăi, dacă poartă toate hainele pe care le are, Brida răspunse:
„- Bineînțeles că nu.
- Începând cu această săptămână, să porți tot ce
ai în dulap.”
Un alt pasaj ușor,
ce denotă că hainele reprezintă momente speciale din viața fiecărui om.
Una peste alta,
cartea are un aer filozofic, ceea ce face ca acțiunea să cadă în plan
secund. Cât despre personajul principal, Brida, Coelho îl lasă pe
cititor să-l
construiască după cum dorește. Recomand cu căldură. Lectură plăcută!
